TEODORKSCU G. DEM, 
nicei, fiindă că (la fâia XxXY) recapitul&ză numele, 
originea, faptele și oraculele tuturora, adesea spre a 
conchide că multe dintre Sibile prevestiseră nasce- 
rea Mânluitorului din fecibra Maria. 
Numele lui Ronsard ne e forte cunoscută nouă 
Românilor, dâca nu prin citirea versurilor lui, celă 
puțină din scâle și mai cu s&mă prin frumâsa com- 
posițiune a dulcelui Vasile Alesandri, intilulată Ba- 
nulă Mărăcine, despre ală cărei fond se păte 
dice că, «se non & vero, & ben trovato». Sa cre- 
dută (ba de unii se mai crede, păte, și astădi) că 
subiectulă Franciadei a fostă produsă de bogata 
imaginațiune a poetului francesă, că elă a inventată 
legenda despre Francus, fitulă lui Ectore și Andro- 
machei, care, după distrugerea Troiei, porni cu uă 
câtă de Troiani, îi conduse până pe ţărmii Dunării, 
locui aci cât-va timpă, apoi se retrase în Sciţia, unde 
fundâ orașulă Sicambria, &r de acolo, după ce sdrobi 
pe Alani, trecu prin Germania, se stabili în vechia 
Galiă și după numele săă îi dise Francia 1. 
Fi bine. acestă legendă e cu mullă mai vechiă. 
«Cronica din Nărnberg>. cu aprope ună seculă mai 
'nainte de Ronsard (1524-1585) o narâză pe largă: 
la fâia XXXVI, vorbind despre Ectore și Francus 
sâi Franco2: la folia XXXIX. unde descrie orasulă 
1. «Franco quidem ex Hectore filius, Priami nepos, a quo Francorum 
nomen tractum est. A Troja fupgatus, postea, tota Asia pervagata, in 
Danubii ripis tandem pervenit. Ibi, cum aliquandiu consedit, deinde 
locum querens, a communi hominum societate seiunctus, ad Thanai 
fluentia et paludes Meotidas secessit, uhi Sicambriam condidit urbem>. 
Fol. XXXVII. 
2. «Hic (Hector) ex Andromacha coniuge plures genuit filios, e 
quibus Francus unus fuit, a quo (ut ait Vincentius Bureundus Histori- 
alisY Francii orisinem habhueres Kool. XXXVIL