0 
TEODORKSCU G. DEM, 
în ce mai multă prin fapte neconlestabile, căci &tă 
Cum se esorimă cronica 1 
«La istoriculă Otone se citesce că. sub împărații teuto- 
nici, sati prinsă pe ţărmul germanică uă navă indică şi 
neguțători indiani, despre care erea lucru constatată că 
veniseră din regiunea răsăritână, alungaţi de vânturi ne- 
priinciose, ceia-ce nu sară fi putut câtuși de puţină în- 
tenpla, deca (precum li-sa părată celor mai mulţi) ocea- 
nulă de mâdă-nonte art fi închiătatăi si nenavigabilă» 
Mai la vale ânsă, numai peste 4 pagine, croni- 
carulă e silită să nege esistinţa antipodilor, invo- 
când aceleași argumente deduse din <Bibliă>», din 
profeți, din psalmii lui Davidă, din scrierile părin- 
ţilor bisericei (între care Lactanţiu şi Sf. Auguslină)?, 
pe care mai în același timpi le invocaseră erudiții 
oficiali din Salamanca în „contra prevederilor lui 
Cristoforă Columbă, care nu cerea de câtă midloce 
materiale spre a le demonstra contrariul. Dăâca 
Scedel și-ară fi amânată aparițiunea cronicei, ne- 
greșită că nară fi mai scrisă ast-felă, de dre-ce totă 
alunci, cândă dânsulă își grăbia tipărirea, Columbi 
pornise spre ceia-ce numia «<lIndiele orientale» și 
1. <Apud Ottonem historicum legitur: sub imperatoribus theutonicis 
indicam nauium et negociatores indos in germanico littore fuisse de- 
pire)hensos, quos ve(n)tis agitatos ingratis, ab orientali plaga venisse 
co(n)stabat; quod accidere minime potuisset, si (ut plerisque visum 
est) septentrionale pelagus innauigabile concretumque esset.» Fol. VIII. 
2. «Antipodes, id est homines a contraria parte terre, ubi sol oritur 
quum occidit nobis, adversa pedibus nostris calcare vestigia, nulla ra- 
tione credendum est, ut ait Augustinus (De civitate dei, XVI, cap. 9) 
ote. Fol. XII. — Lactanţiu consideră ca absurditate să se admită anti- 
podi, înţelegândă printr'ânşii dmeni care, cu picidrele opuse piciorelor 
nostre, ară merge cu talpele în aeră şi cu capulă în josă, uă parte 
de lume unde totulă ară fi anapoda, unde arborii ară cresce cu rădă- 
cinele în susă şi ramurile în josă. Sf. Augustină afirmă că admiterea 
de antipodi ară însemna să se presupună popore care nu descindiă 
din Adam, contrară Bibliei, care revresintă ne toţi domenii ca fii ai 
aceluiasi sinruri tată.