TEODORESCU G., DEM,
ală lui M. Maniliu ! și, în cei doui ani următori (până
la 1475) alte 46 opere latine”, între care și cuno-
scutul Calendarium*, dedicată împăratului Rudolfă,
primulă almanachă din Europa, unde se găsesce
descrierea patratului orară (Quadratum horarium),
prin care se puteai cundsce ori-unde orele dilei*
împreună cu tabula fecunda, în care espresiunea de «corde» e înlo-
cuită cu cea de «sinus»; în fine Algorithimus demonstratus, tractatiă
aritmeticit, în care numerele suntă înlocuite cu litere, ceia-ce a pusă
basa algebrei moderne. Cf. F. Hoefer, Histoire de Vastronomie, pag. 335.
Totă elă întreprinsese editura Almagestuluă lui Ptolemeă. Scrierea 'i
Theoricce nove planetarum în comentată mai târdiu de către Erasmă
Reinhold sub titlulă de «Commentarius Theoricee nove planetarum
Purbachii». (Wittemberg. 1542, apoi în 1558).
1. Despre ac&stă scriere să se vedă a mea lstoriă a literaturii
latine (Bucuresci. 1891), pag. 68. Regiomontanus întrebuintase ma-
nuscriptulă descoperită de Poggi.
2. «Vers le mâme temps, Frâderie Creussner et Andre Frisner im-
primaient aussi ă Nurcemberg. Le savant Jean Miller de Monteregio
(Regiomontanus) .. exerca pendant quelques ann&es (1473— 1475) la
typographie ă Nuremberg. ll y imprima 48 ouvrages, entre autres son
Calendarium»>. P. Dupont, cod. loco. — «Johann Miller von Konigs-
berg in Franken (er sihet den Namen Johannes de Monteregio, De
Regio Monte, Regiomontanus, Germanius, Francius und Molitor), -er-
richtete 1471 zu Niirnberg eine eigene Druckerei fiir astronomische
Werke. Fr druckte in Nirnberg u. a. Theoriee novce planetarwm.
Georgii Purbachii (20 Folioblătter um 1472)». Antonius von der Linde,
Geschichte der Erfindung der Buchdruckkunst (Berlin. 1886. 3 volume)
vol. 1, pagina 113.
3. Publicată de autoră sub forma de Ffemeride, acestă calendară
fu reimprimată în Augsburg la 1499. Despre importanța lui. a se
ved& Hoefor, Histoire de Vastronomie, pagina 289.
4. După ce studiase astronomia la Lipsca, sub Georgiu din Pur-
bach, vomndă să aprofundeze autorii greci în originală, trecu în ltalia, unde
înveță limba grecă de la episcopulă Visarionă (Bessarion) Ast-felă
revădu vechiele traduceri latine făcute operelor lui Archimede, Apo-
loniu, Serenă și Teodosiu; continuă traducerea versiunii prescurtate
din Almagestulă lui Ptolemeu și comentatorului Teone (începute de
Georgiu din Purbach și apărute în Veneţia la 1496, apoi retipărite la
Niunberg în 1350); combătu teoria «tablelor alfonsine« despre trepi-
dațiunea astrelor (în scrierea'i Disputationes contra cremonensia în
planetarum theoricam deliramenta). Întorcându-se la Nirnberg în
1471, aci studiă mărimea, mersulă şi paralaxa cometei din 1472, apoi
întreprinse tipărirea numerâselor lucrări menţionate. La 1475, pentru
vastele'i runaseinte si renutatiunea cei crease muhliearea amintitului
