TEODORKSCU G. DEM,
nicei, fiindă că (la fâia XxXY) recapitul&ză numele,
originea, faptele și oraculele tuturora, adesea spre a
conchide că multe dintre Sibile prevestiseră nasce-
rea Mânluitorului din fecibra Maria.
Numele lui Ronsard ne e forte cunoscută nouă
Românilor, dâca nu prin citirea versurilor lui, celă
puțină din scâle și mai cu s&mă prin frumâsa com-
posițiune a dulcelui Vasile Alesandri, intilulată Ba-
nulă Mărăcine, despre ală cărei fond se păte
dice că, «se non & vero, & ben trovato». Sa cre-
dută (ba de unii se mai crede, păte, și astădi) că
subiectulă Franciadei a fostă produsă de bogata
imaginațiune a poetului francesă, că elă a inventată
legenda despre Francus, fitulă lui Ectore și Andro-
machei, care, după distrugerea Troiei, porni cu uă
câtă de Troiani, îi conduse până pe ţărmii Dunării,
locui aci cât-va timpă, apoi se retrase în Sciţia, unde
fundâ orașulă Sicambria, &r de acolo, după ce sdrobi
pe Alani, trecu prin Germania, se stabili în vechia
Galiă și după numele săă îi dise Francia 1.
Fi bine. acestă legendă e cu mullă mai vechiă.
«Cronica din Nărnberg>. cu aprope ună seculă mai
'nainte de Ronsard (1524-1585) o narâză pe largă:
la fâia XXXVI, vorbind despre Ectore și Francus
sâi Franco2: la folia XXXIX. unde descrie orasulă
1. «Franco quidem ex Hectore filius, Priami nepos, a quo Francorum
nomen tractum est. A Troja fupgatus, postea, tota Asia pervagata, in
Danubii ripis tandem pervenit. Ibi, cum aliquandiu consedit, deinde
locum querens, a communi hominum societate seiunctus, ad Thanai
fluentia et paludes Meotidas secessit, uhi Sicambriam condidit urbem>.
Fol. XXXVII.
2. «Hic (Hector) ex Andromacha coniuge plures genuit filios, e
quibus Francus unus fuit, a quo (ut ait Vincentius Bureundus Histori-
alisY Francii orisinem habhueres Kool. XXXVIL