SU
TFEODORK3SCU G. DEM.
de a'și crea tradiţiuni poetice și, luândă ca modelă
Roma (atâtă de mare influință esercitase Eneida lui
Vergiliu !) tâte preferiseră, ca mai nobilă, originea tro-
iană. Falnica Veneţiă își luase începutulă de la troia-
nulă Heneţiu, Enetă să Venetă, care însoțise pe An-
tenore !; — acesta, cu Eneţii din Paflagonia, conduși
prin Tracia, lliria și Istria până la nordulă Italiei,
fundase Patavium (Padua)?, după uă legendă na-
rată de Catone, consemnată de Titu Liviu și repro-
dusă de naturalistulă Pliniă 2; —- Aquileia, dărîmată
de către Alla, fusese întemeiată uă-diniodră de troia-
nulă Equilo *;— Tarvisium (Tarvis) de către alţi Tro-
iani?; — -Tolosa (Toulouse) din Gallia transalpină
de ună troian Tolosus *;—Maguncia (Mainz), orașt
metropolitană ală Germaniei, își luase începutulaă și
numele de la troianulă Maguntius ”'; -—— Parisul
de la troianulă Paris, pornită uă dată cu Enea și
cu Francus“”. Ast-felă ventru multe triburi. oentru
1. «Enecius fuga secum duxit. A quibus postea dicti Veneti, quorum
ct hodie ingens potestas terra marique».
2. «Alii (Troianorum) sub Anthenore, per medios Achivos elapsi»
illiricos penetravere sinus et regna Liburnorum, ad intimum Adriati-
cum pelagus accessere urbemque condidere Patavinam, ubi sepultum
Anthenorem tradunt>. Fol. CCLYXXV,
3. Plinii Historia naturalis lib. VIL: «Venetos quoque troiana stirpe
ortos esse auctor est Cato».
4. «Aquileia, urbium quondam Italie transpadane primaria potentissi-
maque, atque etiam pulcherrima, a mari aliquantisper semota, nostro
ctiam seculo pene derelicta. Carino historico teste, a quodam Troiano,
nomine Equilo, e Troia cum aliis pulso, condictionis sue principium
sumpsit et a se Aquilelam nominavit.» Fol. LI.
5. «Tarvisium civitas, ut Sicardo Cremonensi episcono placet, a qui-
busdam Trojanis fundata fuit.» Fol. LI.
V. «Tolosa, provincie Gallie transalpine urbs; a quodam Toloso tro-
iano facta sunt eius fundamenta.» Fol. LXXI (verso).
7. «Maguncia, metropolitana urbs Germanie. Eam a Maguntio quo-
dam Troiano inicium et nomen, tempore troiane cladis. habuisse Ca-
tinus in Cromicis tradit.» Fol. XXXIX (verso).
S. Vedi nota 1 de la narmina vreredinte.
