20
TKODORKSCW G. DIM,
sofia, despre tâle ramurile sciințelor, artelor şi lile-
ralurii.
Chiară pe ântâia pagină, în prologulă despre fa-
cerea lumii, teoriele principalelor scâle din vechia
filosofiă grecă (preceptele lui Anaximandru și Ana-
xagora, ale lui Ferecide și Pitagora) suntă puse
alături de cele espuse în «Genesa» lui Moise, apoi
coroborate cu opiniunile scâlei neplatonice și cu ale
părinților bisericel crestine, dintre care se menționeză
sființii Ambrosiu și Augustină pentru biserica occi-
dentală, sfinţii Vasilie şi Ionă Chrisostomă pentru
cea orientală. Conclusiunea e cam ast felă formulată:
«Trei lumi (își) represintă anticitatea: una supra-mun-
dană, mai pre sus de tts, pe care teologii o numescă
ângerâscă, &r filosofii intelectuală; cea mai apropiată de
dânsa lumea cerâscă; cea mai din urmă (lumea) sub-lunară,
pe care o locuimă noi (dmenii). A treia este lumea întune-
ricului, ântâia a luminii, âr cerulă alterneză întunericul
cu lumina. Mai esistă, afară de acestea trei, și uă a patra
lume, în care se găsescti tt cele-l-alte, anume ânsuși omulti,
cunoscută fiind in scole maxima că omulă este uă lume
(ceva) mai mică (4xpond3uo<), în care se observă : unit corpi
formată din (diferite) elemente, ună spirită cerescă, uă VI-
talitate vegetativă ca a plantelor, simțire ca a animalelor,
nă rațiune și uă minte ângerâscă. în fine uă asemănare
cu dumnerdeno> 1
1. «Tres mundos figurat antiquitas: supremum omnium ultra-mun-
-danum, quem theologi angelicum, philosophi autem intellectualem
vocant; proximum huic celestem; postremum omnium sub-lunarem,
hunc quem incoluimus; hic tenebrarum mundus, ille autem lucis: celum
ex luce et tenebris temperatur. Est, et preter tres, quartus alius mun-
dus, in quo et ea omnia inveniantur, que sunt in reliquis. Hic ipse
est homo: tritum in scolis verbum est, esse hominem minorem mun-
dum, in quo mixtum ex elementis corpus, et celestis spiritus, et plan-
tarum anima vegetalis, et brutorum sensus, et ratio et mens angelica,
et dei similitudo conspicitur». — Vorbindă despre a cincea di a crea-
ţiunii, cronica alătură ideiele lui Moise de ale lui Pitagora despre su-
flatulă sensitivă alu vietuitorelor si vlantelor. cum si de opiniunea
